/ NOUTĂȚI / Ambasadori, Interviu

Sala de-acasă a învățătoarei Mihaela Govor

Povești ale Ambasadorilor Îndreptar Digital în sala de-acasă

Mihaela Govor, învățătoare la Școala Gimnazială Antonie Vodă, Popești, Prahova și ambasador Îndreptar Digital, ne aduce experiența din clasa online alături de cei 24 de elevi curioși de clasa I și familiile lor implicate.

Cum a fost să faceți trecerea de la catedră (și poate uneori online) la lecții exclusiv online? Cum au reacționat elevii (ce le place și ce nu)?

Alături de elevii mei eram familiarizați cu activitățile pe telefon, laptop și tabletă! Mai încântați au fost părinții, pot spune că nu am recepționat reacții negative. La început într-o zi am avut două sesiuni, apoi m-au întrebat dacă mai intrăm, că le place.

Ce v-a motivat să continuați lecțiile la distanță?

M-a motivat entuziasmul și implicarea elevilor mei și a părinților. Pot să spun că a devenit o plăcere, dar se și implică mult mai mult.

Ce resurse / instrumente ați folosit și în funcție de ce le-ați ales?

Din 24 elevi, 20 au reușit să conecteze în platforma Zoom, 3 elevi cu Whatsapp și 1 elev cu Facebook. Problema rămâne totuși conexiunea la internet.

Ce anume din experiența de până acum v-a ajutat în această perioadă (la nivel de pregătire, dar și de motivație)?

Izolarea acasă nu prea îmi priește, simt nevoia să fac ceva! Îmi lipsesc copiii! Mă pregătesc zilnic pentru școală, dar altfel. Motivația vine mereu din faptul că văd pe ecran fețele vesele pregătite de învățare.

Ce v-a ajutat și ce provocări / probleme au apărut?

Printre problemele întâmpinate au fost cele legate de faptul că unii elevi au doar unul, maximum două telefoane în familie și părinții lucrează în schimburi. M-a ajutat faptul că unii părinți au cumpărat sau au împrumutat telefoane sau tablete.

Cum arată o zi de școală zilele acestea (ore, pauze, momente de relaxare)? Care este salutul de dimineață? ?

Bună, dragii mei! Mă bucur să vă văd! Sunteți gata pentru o nouă provocare? Orarul cu care am început a fost de la 9.30 – 12.30 sau13.30, cu pauze de 15 minute.

Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, 3 avantaje ale predării online? Dar 3 dezavantaje sau lucruri care vă lipsesc?

Dacă vorbim de avantaje aș menționa posibilitatea de a aprofunda cunoștințele referitoare la utilizarea tehnologiei pentru învățare, lucrul cu instrumente digitale, exact ce le place lor. Ca dezavantaj desigur, lipsa contactului direct cu elevii și chiar lipsa tablei.

Cum urmăriți dvs. că se produce învățarea la elevi și ce capcane/limitări pot apărea aici, cum vedeți că învață.

Uneori îmi dau seama că au ”ajutor” din partea părinților, bunicilor sau fraților mai mari, dar atrag atenția de fiecare dată. Ce a mai funcționat este să îi împart în grupuri de câte 5 – 6 elevi, îi ascult la citit, le dau dictare și fac multe exerciții oral.

În acest proces, cum ați comunicat părinților pentru a primi sprijinul lor și cum li s-a părut propunerea de a muta lecțiile, pe cât posibil, în online?

Părinții cred că au fost chiar mai încântați ca elevii și le-au acordat un sprijin mai mare decât până acum. Totodată au petrecut timp de calitate cu copiii lor și cred că au descoperit lucruri noi unii despre alții.

Ce vă propuneți să faceți în următoarea perioadă?

Continuăm ca până acum și mă gândesc la un proiect pentru Săptămâna Altfel, mă gândesc la o activitate ”Yoga pentru copii”.

Dacă ați avut vreun moment amuzant, distractiv, vreun proiect inedit pe care vreți să îl împărtășiți.

La prima întâlnire, unul dintre copii a zis: ”Mamă, e doamna la televizor!”. ?

Apoi, un proiect inedit am avut la opțional, unde am avut textul ”Portocale pentru toți” și i-am rugat să deseneze, să realizeze lucrări din hârtie sau lego referitoare la text. Au ieșit niște minunății!

Probabil petreceți foarte mult timp online pentru a vă planifica lecțiile și a căuta resurse. Cum aveți grijă să aveți și timp liber pentru dumneavoastră?

Pe mine mă ajută să cred în ”Dacă vrei, poți!”

Un gând pentru învățători și profesori.

”Nu începe niciodată cu nu se poate, ci începe cu să vedem.” (Nicolae Iorga)

Alte articole