Clasa Boboceilor – digitalizare încă din clasa întâi

Interviu: domnul director Marian Cîrlig, învățător la Școala Gimnazială Dimitrie Ion Ghica, Radovanu, Călărași. 

Dincolo de faptul că Boboceii folosesc tehnologia digitală la fel de frecvent precum folosesc manualele, domnul Marian Cîrlig îi obișnuiește de mici să fie implicați în comunitate. După ce elevii au identificat și fotografiat probleme din spațiul public din comunitatea lor, în cadrul unui exercițiu Photovoice, au prezentat aceste fotografii Viceprimarului.

(Sursă foto: arhiva foto a programului Îndreptar Digital). 

  • Care au fost principalele motive pentru care ați ales să propuneți elevilor să folosească telefonul în cadrul unui exercițiu la clasă? Ce potențiale beneficii ați vizat pentru ei?

Parafrazându-l pe Peter Senge din lucrarea Școli care învață, școala actuală stil “linie de producție”, nu mai reușește să asigure o educație conformă cerințelor sociale pentru elevi, nu reușește să asigure confortul educațional al elevilor și nici să asigure o educație în funcție de inteligențele, caracteristicile, aspirațiile fiecăruia. Cel care nu se încadrazeă pe linia de producție, este eliminat, trecut fie în afara sistemului, fie călăuzindu-l pe o traiectorie care nu are nici o legatură cu aspirațiile și așteptările elevului.

Experiențele de lucru folosind tehnologia la clasa mi-au demonstrat că actuala generație este digital-nativă. La vârste din ce în ce mai fragede, chiar înainte de a ajunge la școală și de a învăța instrumentele culturii, copiii folosesc mult mai lejer decât adulții instrumentele tehnologice. Ei au în genă germenii acestor capacități care așteaptă doar câteva provocări.

Daniel Quinn in My Ishmael spunea că la triburile din Africa tinerii ies din copilărie la treisprezece, paisprezece ani învățând cam tot ceea este necesar despre viață astfel încât, dacă toți membri tribului ar dispărea, ei ar avea capacitățile de a supraviețui singuri. Sistemul educațional actual ar trebui să-i puna pe elevi să-și formeze singuri anumite capacități pe care să le folosească pe tot parcursul vieții pentru acumularea altora. Toți ne formăm anumite capacități mult mai ușor când folosim instrumente și facem activități care ne fac plăcere. Copiii folosesc foarte des telefonul, fie că vrem sau nu vrem, și acesta ar fi un aspect de care sa ne folosim, îmbinând utilul cu plăcutul.

Folosirea platformelor de evaluare online asincrone deocamdată la clasa I, mi-a demonstrat că pot face pasul următor, integrând telefonul în activitate. Am considerat că elevii au capacitățile necesare să folosească un smartphone sau iphone, să folosească aplicații simple și să se conecteze la internetul din școală.

Rezolvarea unor sarcini de lucru este mult mai atractivă și mult mai ușor pentru elevi întrucât acestea se adresează către cât mai mulți stimuli, aduce macrocosmosul și microcosmosul la nivelul lor de înțelegere, îi face să înțeleagă fenomene care se petrec în perioade foarte mici sau foarte lungi de timp, poate face simulări etc.

Elevul cară zilnic la școală o cantitate de manuale și rechizite scolare cu mult peste ceea ce este permis. Introducând telefonul în activitate, putem pune bazele eliminării poverii ghiozdanului de zi cu zi. Rămâne totuși “povara” informațiilor din manualele pe care le cară în ghiozdan. Realizând o selecție judicioasă a acestor cunoștințe, selectând aplicații educaționale potrivite și proiectând sarcini de învățare pe măsură, vom reuși să eliminăm și povara “informațiilor”.

Elevul învață și gândește ceea ce îi cere profesorul, învață pentru a mulțumi profesorul și sistemul, învață să ia note bune, să aibă rezultate bune la examene etc. Învață ceea ce îi cere școala. Dar, nu ar fi cazul ca elevul să învețe ceea ce își dorește el? Să îl ajutăm să se formeze pe ceea ce își dorește și nu așa cum își dorește sistemul.

Cel puțin la clasele mici, toți ne plângem ca elevii nu citesc, nu exerseaza actul cititului. Pai dacă tot o fac fără sa-și dea seama uneori, de ce nu ii lăsăm? Pe telefon se și citește, nu?

O provocare și un exercițiu de imaginație: ce ar fi dacă elevul de peste zece ani ar veni la școală doar cu telefonul sau un dispozitiv asemănător și sălile de clasă în actuala percepție ar dispărea? Cum ar fi o sala de clasă din elevi de vârste diferite, nationalități diferite, interese și aspirații asemanatoare sau identice? Îmi place să o privesc ca pe o provocare, dar și ca un subiect de reflecție pentru mulți colegi dintr-un sistem care se spune că este cel mai conservator și rezistent la schimbare.

(Sursă foto: arhiva personală a domnului Marian Cîrlig):

  • Cum au primit elevii ideea de a folosi telefonul la școala, ca instrument de lucru, la indemnul domnului invatator?

Potrivit regulamentului, mulți ani, elevii școlii mele nu au avut voie să posede telefon la cursuri. Deja telefonul era “fructul interzis”. Deja devenise o luptă penibilă când venea “hoarda” de profesori ca să rețină telefoane, să aplice sancțiuni, să sune familia etc. Energiile se consumau pe lucruri infeficiente și lucrurile oricum se întâmplau. Am hotărât pentru toată școala sa eliminăm această prevedere și sa ne folosim în procesul didactic de aceasta pasiune a elevilor. Am hotărât să venim în întâmpinarea pasiunilor lor, și, de ce nu, a nevoilor societății.

Gălăgioși în pauze, stapânii școlii și ai curții, dintr-o dată, am constatat ca nu mai părăseau decât rar clasa, nu mai apăreau altercații verbale și fizice. Spiritul de colaborare, dezbatere, schimb de idei era la el acasa. Au uitat sa fie mici egoisti și au îneput sa învețe singuri cum e sa îl ajuți pe cel care îți este coleg.

Spiritul de responsabilitate a devenit mult mai mare în zilele în care am avut planificate activități în care am folosit telefonul în cadrul unor proiecte.

Trecerea de la fructul interzis la fructul permis la propunerea cadrului didactic a fost un imbold pentru elevi, dar și pentru familie. În felul acesta am reușit mai mult ca oricând să implic familia în susținerea demersului didactic (asigurarea telefoanelor și tabletelor, ajutor pentru elevi sa viziteze anumite zone din spațiul public, folosirea împreună a aplicațiilor Aviary și Stop Motion, realizarea de conturi restricționate pentru copii etc.)

Pentru moment, timp de câteva zile, ei s-au simțit mult mai importanți! Mici fiind, au reușit să conștientizeze că acest aparat ajută la formarea lor și că, dacă se pregătesc pentru activități, acest mod de lucru va continua. În felul acesta s-a format o motivație extrinsecă ce poate deveni intrinseca în timp.

  • I-ați rugat pe elevi să găsească lucruri în neregulă din spațiile publice și să le fotografieze? Cum credeți că acest exercițiu a consolidate educația lor civică?

Activitatea Drumul către școală i-a pus pe elevi și pe părinți să identifice în spațiul public anumite aspecte în neregulă. Pregătită în două activități înainte atât cu elevii, dar și cu părinții, activitatea a pus bazele spiritului cetățenesc la elevi. Au reușit sa surprindă în spațiul public nereguli care țin de autogospodărire, curățenie, refacerea spațiului carosabil, siguranța în trafic, neglijența locuitorilor, nepăsarea autorităților. Activitatea s-a desfășurat în multe cazuri în echipă părinte-copil atât în identificarea spațiilor, cât și în prelucrarea fotografiilor cu Aviary.

Elevii au explicat cu lux de amănunte toate zonele fotografiate, au găsit soluții, au stabilit responsabilități, au aflat despre cine se ocupă de gospodărirea spațiului public și au devenit conștienți de rolul pe care îl au.

  • Povestiți-ne un pic despre cum au primit elevii exercițiul si despre cum l-au făcut – daca au fost entuziasmați, ce anume le-a plăcut?

Activitatea, fiind pregătită prin două activități anterioare, a fost așteptată cu mult interes. Anunțată pentru părinți pe grupul de mesaje de pe telefon, pe pagina de facebook a clasei și pe site-ul clasei, aceasta i-a captivat pe elevi. Toți au avut telefoanele sau tabletele la ei, toți au identificat nereguli în spațiul public și le-au prelucrat cu aplicația solicitată (instalata în prelabil de părinți sau de mine și realizată instruirea în ora de Jocul cu calculatorul). Mulți dintre ei (la care telefonul a fost compatibil pentru oglindire pe pc) au fost încântați să interacționeze cu telefonul prin intermediul tablei inteligente. Au fost fericiți să afle ca au și ei un cuvânt de spus în comunitate despre spațiul public cu atât mai mult cu cât la activitatea finală a fost present și domnul viceprimar.

  • De ce credeți ca este util sa folosiți tehnologia in lucrul cu elevii dumneavoastra?

-Lucrăm cu o generație digital-nativă;

-Învățarea este mai trainică dacă este susținută de teme și activități de învățare care îi interesează pe elevi;

-Prin tehnologie învață făcând;

-Cel puțin la clasele primare, reușim să aducem și familia în procesul de învățare, părinții realizând anumite activități impreuna cu copiii;

-Evenimente care se petrec în perioade mari sau mici de timp pot fi redate pe înțelesul elevilor;

-Elemente de micro și macrocosmos pot fi aduse în fața elevilo spre înțelegere;

-Capătă capacitățile necesare pentru a învăța eficient pe tot parcursul vieții;

-Procesul de predare-învățare-evaluare se mută dincolo de pereții școlii putînd fi sincron și asincron, putand să se desfășoare în colaborare indiferent de deistanțele dintre elevi;

-Clasa în percepția clasica dispare;

-Imensa cantitate de informații oferită de internet;

-Formarea gandirii computeriale la copii.

  • Lasați-ne un gand cu privire la demersul nostru – a crea exerciții utilizand tehnologia la clasa – daca este util, ce beneficii aduce elevilor, cu ce vă ajută pe dumneavoastră efectiv în activitatea profesională etc.

Cursul Îndreptar digital, axat pe folosirea telefonului în activitatea didactică, este de actualitate, oferind față de cele care implica mijloacele tehnologice clasice, un pas inainte, în sensul ca ne ajută să integrăm în demersul didactic, mobilitatea.

Nu mai depindem de un cabinet dotat cu pc-uri, de imprimantă și de aparate foto, ci numai de un simplu telefon care poate ține locul la toate: calculatoare, server, imprimantă etc. Putem sa-l intergrăm oriunde în lecție, oricând dorim și întotdeuna cu rezultate maxime.

Problema învățământului românesc este subfinanțarea.Multe școli nu au posibilitățile necesare să achiziționeze softuri, calculatoare noi sau suficiente, videprpoiectoare, smartboard-uri și folosirea telefonului ineligent este o soluție foarte la îndemână.

Ceea ce se propune prin acest curs este un pas în a scoate elevul de pe “linia de fabricație” a învățământului, de a schimba paradigma procesului de predare-învățare-evaluare, de fi preocupați și de ce aspirații are elevul, de a înțelege că ar trebui să ne gandim și noi, în calitate de formatori de personalități să fim pe placul elevilor și nu invers. A cam trecut epoca în care elevul trebuia să fie pe placul sistemului! Ar cam trebui să facem lucrurile să se petreacă invers.

 

Tehnologia de la A la (generația) Z

Irina Zamfirescu   Elevii noștri sunt parte din generația digitală, generația Z. O generație conectată permanent, care este la zi cu noile tehnologii de comunicare și care, aparent, pare detașată […]

18 ianuarie 2018
Editorial